Vaccin și alergie la… cruce

Suntem în plină pandemie de COVID-19, iar lupta cu virusul ucigaș este acerbă. Indiferent dacă folosim statistici reale sau politizate, un lucru este cert: se suferă și… se moare! Iar soluțiile găsite nu pare să-și dovedească eficiența. Dar, luptăm.

  Este firesc ca în această situație să se remarce, în fruntea luptei, Ministerul Sănătății. Căutând soluții și inițiind campanii de informare. Dar, ar fi de preferat ca aceste campanii să nu aibă tentă ideologică. Fie ea și marxistă. Se pare, însă, că această culoare politică nu poate să-și ascundă hidoșenia nici măcar în fața suferinței.

 Astfel, într-un afiș pentru promovarea vaccinării, se folosește imaginea stilizată a Catedralei Mitropolitane din Timișoara, fără… cruci.( Mutilări grafice similare a mai suferit lăcașul de cult în 2017 și 2020, în contexte diferite.)

 Stilizarea imaginii unei ctedrale ar putea merge atât de departe, încât să rămână numai crucea. Dar nicidecum nu poate fi reprezentată fără ea. Iar ca să nu înțelegi acest lucru trebuie să fii ori lipsit de minte, ori rău intenționat. Iar tovarășii care au declarat război credinței creștine nu sunt lipsiți de minte.

 Umbra neagră a marxismului se întinde peste Europa „creștină”, cu manifestări inspirate de China comunistă. Este ciudat, însă, că deși a declara război religiei într-o țară creștină înseamnă să-ți bați cuie în talpă, tovarășii rămân în picioare. Cine-i susține? Poate că și nepăsarea maselor le este de folos.

 Ar fi de așteptat ca în fața suferinței să strângem rândurile, dovedind solidaritate. Arătând dragoste. Am putea, da, să ne rugăm împreună. Dar a folosi o campanie a Ministerului Sănătății în scop ideologic, este diabolic. Mai ales că este vorba de o ideologie extrem de toxică.

 Simbolurile creștine nu sunt vitale. Mântuitoare este credința. Dar lupta împotriva acestor simboluri este un început. Unul dureros, prevestitor de rele. Iar acest caz ne dovedește că reușesc să se insinueze peste tot.

  Arhiepiscopia Timișoarei a luat atitudine, cerând Ministerului Sănătății să-și revizuiască afișele, și s-a putut. Dar de ce era nevoie de asta? Ignorând astfel de atacuri, ne vom trezi într-o bună zi că în biserică se predică marxismul.

 Ar fi de dorit ca cei de la Sănătate să se ocupe de sănătate. Dimensiunea spirituală a vieții nu este pe lista lor de sarcini. Iar noi să veghem, întărindu-ne în credință. Doamne ajută!

 

Simion Felix Marțian

 

Înflorește comunismul american

Este puțin probabil ca tinerii să știe prea multe lucruri despre activista Angela Davis. Poate doar dacă sunt interesați de istoria comunismului. Este bine, deci, să ne amintim câteva lucru despre ea. A fost o militantă marxistă, lideră a Partidului Comunist din SUA. Printre premiile primite, la loc de cinste este Premiul Lenin pentru Pace, oferit de Uniunea Sovietică.

  Cu o astfel de biografie, este surprinzător faptul că a fost sărbătorită într-un mod deosebit într-o școală din Philadelphia, Pennsylvania. Și totuși, potrivit relatării DailyWire, un astfel de eveniment a avut loc.

  Astfel, elevilor de clasa a V-a li s-a impus celebrarea „Black Communism”, după ce în prealabil au fost siliți să participe la un program de studii sociale, având-o ca personaj central pe Angela Davis. Programul s-a încheiat cu simularea unui miting de tip Black Power, în care se cerea eliberarea activistei, care a fost într-adevăr arestată în 1970, suspectă de complicitate la răpire și crimă, dar eliberată în 1972.

 În timpul „mitingului”, copii au purtat pancarte cu mesajele: „Black Power“, „Închideți-l pe Trump“, „Eliberați-o pe Angela“ și „Black Power Matters“. Nu e de mirare, din moment ce picturile murale din școală reprezintă militanți comuniști.

 Politizarea învățământului pare să ia avânt în SUA, dar într-o singură direcție. Iar culoarea preferată pare să fie… roșu. Este explicabil, cu un președinte filochinez care le suflă în pânze, și Big Tech netezindu-le drumul.

  Poate americanii nu sesizează pericolul, așa cum îl vedem noi, cei „fripți” de comunism. De interdicții. Dar și de lucruri impuse. Oare, nu văd că democrația agonizează?

  Ce-am mai putea spune în fața acestor amenințări tot mai puțin voalate? Doar: Oameni buni, lăsați-ne măcar libertatea de a ne ruga pentru voi!

 Doamne, ai milă!

Simion Felix Marțian

Neunkirchen, 25 februarie 2021

Creștinismul la… +18

 Libertatea de credință a fost un vis frumos. Un vis pe care l-au văzut împlinindu-se cei care au trăit anii democrației reale. Noi am atins acest vis doar tangențial, căci am ajuns în democrație la ora închiderii. Dar îmi amintesc de entuziasmul general de la sfârșitul lui 89, când românii îngenuncheau rugându-se în stradă. Mulțumind lui Dumnezeu că se pot ruga în libertate.

 Bucuria ne-a fost de scurtă durată, căci noul marxism urmărește același scop: să ne bage pumnul în gură! Chiar dacă metodele lor sunt mai subtile (corectitudine politică, discursul urii, teoria ideologică a genului, etc) direcția este aceeași. Adică orientată împotriva lui Dumnezeu și a celor ce I se închină.

 Și iată cum în Europa… creștină, seculariștii exaltați consideră creștinii ca fiind o problemă. Ministrul de interne al Franței, Gerald Darmanin, declara zilele trecute într-un interviu că „Evanghelicii sunt o problemă foarte importantă”. Este vorba de același ministru care cu o zi înainte spunea la radio France Inter: „Nu putem să stăm de vorbă cu oameni care refuză să scrie pe hârtie că legea Republicii este superioară legii lui Dumnezeu”. Serios, boierule? Matale n-ai auzit că cel căruia îi slujești a fost învins de Cristos?

 Acestea sunt câteva dintre măsurile împotriva credinței luate în muribunda democrație europenă. Să privim, însă, la măsuri comuniste „tradiționale”. Fără masca de onorabilitate a rudelor lor din noul marxism. Și aflăm, astfel, că tovarășii chinezi interzic mersul la biserică tinerilor sub 18 ani.

  Peste tot în lume sunt locuri, lucruri sau activități interzise minorilor. Și acest lucru se face pentru a-i proteja. Pentru a-i feri de ceva ce le-ar putea dăuna. Dar… mersul la biserică? Adică acolo unde sunt învățați să iubească și să trăiască în pace.

 Ar putea să pară ciudat că în zone diferite, sisteme politice diferite par să-și de mâna, unindu-și forțele, pentru a lupta împotriva credinței. Ar putea părea, dar nu e. Pentru că vremurile acestea sunt profețite, iar lupta se va intensifica. Ar putea părea, de asemenea, ciudat că ceea ce avem de făcut este să ne rugăm pentru ei. Pentru cei care luptă împotriva credinței. Pentru a primi și ei lumină.

  Și pentru că Biserica lui Cristos va fi, așa cum este scris, biruitoare, nu ne rămâne decât să strângem rândurile.

 „Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă!” (Psalmii, 118:25)

 

Simion Felix Marțian

Neunkirchen, 11 februarie 2021

Democrație, sex și bombe

Cu toate glumele care s-au făcut pe seama derapajelor de memorie ale lui Joe Biden, iată că noul președinte al SUA nu a uitat de promisiunile făcute în campania electorală. Așa se face că în PRIMA sa zi de mandat a semnat un ordin executiv împotriva discriminării persoanelor din comunitatea leghebetetc.

  Așa s-a rezolvat marea problemă a Americii contemporane: toaletele! Potrivit noului ordin, copiii care, fie confuzați de teoria genului, fie după o porție de iarbă, își uită sexul biologic, să meargă la care toaletă vor. Băieți, aveți liber de la tătuca Biden să intrați în toaletă la fete. Și la dușuri. Iar dacă vă este prea greu să vă antrenați în echipa băieților, puteți juca în echipa fetelor. Pentru că – nu-i așa? – genul este fluid.

 Acestea erau angajamentele tovarășului Biden față de amintita colectivitate. Minoritate care se vrea „mai egală” decât toate celelalte segmente ale societății. Au obținut, prin activiști (toxico)energici, drepturi și libertăți. Dar vor mai mult. Vor să impună lumii întregi să cânte în gama lor.

  Așa se explică atacul cu bombă de sâmbătă, de la Biserica Baptistă First Works din El Monte, California. Pastorul Bruce Mejia a depus încă de la începutul lunii un raport la poliție privind o amenințare în acest sens. Care s-a materializat acum.

 Motivul? Învățătura Bisericii privitoare la căsătoria persoanelor de același sex nu le este favorabilă acestora. Adică este una biblică, așa cum ar trebui să fie în TOATE bisericile creștine. Se aude și la Vatican?  De altfel, biserica aceasta era încă din 2019 pe lista neagră a organizației de extremă stângă Southern Poverty Law Center. Așadar, ori le spui ce le place, ori… bomba. Aceasta este noua „democrație”.

 În America mijesc zorii noului marxism, iar când se va împleti cu cel european… adio libertate! Cândva fugeam din Est spre libertatea Occidentului. Acum, când și aici democrația apune, mă întreb: încotro?  Și cu umor amar îmi răspund: China sau Coreea de Nord.

 Ne rămâne, însă, libertatea generată de cunoașterea Adevărului. Adică a lui Cristos.  Doamne ajută!

 

Simion Felix Marțian

Neunkirchen, 28 ianuarie 2021

Ai câștigat, tovarășe președinte!

 Da, ai învins Parlamentul. Ai biruit Curtea Constituțională. Ai îngenuncheat învățământul și normalitatea. Sexualizarea copiilor este „pohta ce-ai pohtit”. Ar trebui, oare, să aplaudăm? Să întâmpinăm sexo-marxismul cu flori?

 În luna iunie, Parlamentul României a adus câteva îmbunătățiri legislative, printre care și interzicerea predării în învățământul românesc a teoriei genului. Pentru că, oameni cu scaun la cap fiind, au înțeles că este vorba de o aberație fără niciun fundament științific, menită să susțină ideologia marxistă. De altfel acest lucru l-a recunoscut însuși Cristopher Dummit, fondatorul ei, făcându-și mea culpa.

  Numai că normalitatea nu este pe agenda de lucru a unui președinte care primește dispoziții de la Bruxelles. Și de atunci a început bătălia vieții sale. I s-au alăturat și profesorii universitari care au catedre de… gen, și care fac bani mulți din asta. Mai contează că teoria asta e o tâmpenie? Pe universitari îi înțeleg, o fac pentru bani, chiar dacă nu e corect să prostești lumea. Dar președintele?

  Nu știm cât de mare este presiunea la care a fost supusă Curtea Constituțională ca să-i cânte în strună tovarășului președinte, dar știm că s-au fluturat pe aici raportorii ONU pe tema asta. Și ieri s-a dat verdictul, adică undă verde la „gen fluid”. Așa că pruncii noștri nu vor mai fi băieți sau fetițe, ci vor aparține unuia din cele 117 genuri catalogate, sau altuia din alte sute, necatalogate încă.

 Care va mai fi credibilitatea școlii, dacă părintele se va vedea pus în situația de a-i spune copilului: nu te lua după astea, că-s prostii! Președintele susține că a interzice teoria genului este cenzură. Dar, oare, a preda o minciună ca fiind adevăr, doar pentru a susține o ideologie, ce este? Nu este abuz? Încă unul care netezește drumul dictaturii. Una mai rea decât cea de care am scăpat.

  Mi-e silă să mai scriu pe acest subiect, dar nu pot să tac. Sufăr pentru neamul meu care și-a dorit atât de mult democrația. Dar a ajuns în Europa la ora închiderii, când democrația trăgea obloanele. Se lasă seara.

  Poziția ostilă a țărilor europene față de Polonia și Ungaria, care se opun cu demnitate sexualizării, ne arată că întunericul se îndesește. Doamne, ai milă de noi!

Simion Felix Marțian

Cartonaș roșu „corectitudinii politice”

N-am acordat niciodată prea mare atenție știrilor sportive, domeniu care nu intră în sfera preocupărilor mele, dar de această dată am fost adânc tulburat. Și asta pentru că o echipă de arbitri români se află în centrul unui scandal internațional, pe motiv de… rasism! Deh, corectitudinea politică.

 Totul s-a petrecut marți la Paris, într-un meci în care PSG juca împotriva echipei Istanbul Basaksehir. Echipa din Turcia are ca antrenor secund pe camerunezul Pierre Webo. De… culoare, deci. Și pentru că acesta se agita nepermis de mult, arbitrul de rezervă Sebastian Colțescu i-a sugerat arbitrului central să ia măsuri. Să-l potolească pe „ăla negru”.

  Expresia a declanșat explozia: rasism! Practic, nu i s-a adresat nimeni lui Webo, fiind un dialog între arbitri, în limba română. Dar meciul s-a oprit și jucătorii au ieșit de pe teren. Acesta a fost începutul, căci adevăratul scandal a urmat în presa internațională. Nu-l vor împușca pe Colțescu, asta e sigur, dar scandalul a devenit unul diplomatic. Și totul pentru un cuvânt… nepotrivit.

 Reacțiile au fost, evident, disproporționate. Pentru că expresia incriminată, chiar condamnabilă, a fost folosită pe terenul de fotbal, nu în cabinetul vreunui premier. Și totuși, Erdogan, președintele Turciei, tună și fulgeră împotriva acestui… act rasist.

  Atitudinea oficialilor nu este decât o plecăciune înaintea corectitudinii politice. Aceasta n-ar fi monstruoasă, din punct de vedere teoretic. Pentru că e bine să știm că trebuie să arătăm respect celor care sunt, cred sau se comportă altfel decât noi. Dar aceasta ține de educație și bun simț. Când, însă, se fac reglementări legislative în această direcție, legea va fi folosită abuziv.

 Iar ceea ce ar trebui să ducă la un climat de pace și bună înțelegere, are exact efectul contrar. Pentru că majoritarul va reacționa atunci când minoritarul este  discriminat pozitiv, printr-o atenție exagerată, iar el este pus la zid. Ziariștii țipă pentru că e un subiect la modă. Iar politicienii la fel. Dar părerea celor mulți nu contează?

  Aceeași corectitudine politică ne cere să renunțăm la însemnele creștine, pentru a nu-i ofensa pe islamiști. Care deocamdată sunt minoritari în Europa. Iar sărbătorile creștine să le numim oricum, dar fără vreo trimitere la semnificația lor. Până le vor interzice.

  Și dacă o vorbă aruncată pe terenul de fotbal a declanșat un astfel de scandal, ce va fi când cineva îi va spune „femeie” unei… femei care, potrivit genului fluid, (adică după câteva șprițuri) tocmai se simte bărbat?

 Nu, corectitudinea politică nu este ceea ce vrea să pară. Este un instrument de control și constrângere. Fără nicio treabă cu democrația.

Simion Felix Marțian

Creștinism și martiraj contemporan

  Indonezia ocupă locul 38 într-un nefericit clasament al persecuției creștinilor. Partidele politice din această țară își dau mâna cu grupările islamice radicale în lupta împotriva creștinismului, iar actele de violență sunt tot mai frecvente și se soldează cu numeroase victime.

  Acțiunile teroriștilor însemnă incendieri, demolări, răpiri, ucideri. Un astfel de atac a avut loc săptămâna trecută, pe 27 noiembrie, într-un sat din provincia Sulawesi, unde se află un centru al Armatei Salvării.

  Din cele relatate de International Christian Concern, teroriștii au incendiat mai întâi Biserica, apoi alte șase case ale credincioșilor. Tragedia atinge punctul culminant prin moartea a patru persoane: trei tăiate în bucăți și una incendiată.

 În urma cercetărilor, poliția a concluzionat că de acest atac se face vinovată gruparea Mujahedinii din Estul Indoneziei (MIT), care a jurat credință Statului Islamic. Toate acestea se întâmplă în secolul XXI. Ce mai urmează?

 Plângem și ne rugăm pentru familiile (tot mai multe) îndoliate din Indonezia și din alte părți ale lumii, unde oamenii mor martirizați pentru credința lor în Cristos. Ce am mai putem aștepta de la oameni, fie ei și „mai marii” lumii, când creștinismul pare să fie pus la zid peste tot în lume?

 În USA, țară creștină și etalon al democrației, tovarășul Biden nici nu s-a instalat la Casa Albă și declară că va suspenda libertățile religioase susținute de Trump, pentru a fi pe placul leghebetiștilor.

  Despre Europa… ce să mai vorbim. Leagănul civilizației creștine se năruie sub presiunea adoratorilor lui Marx. Și această stângă toxică și-a întins tentaculele „progresiste” și în România.

   Analiștii pot să-și dea cu părerea despre evenimentele actuale și direcția în care merge lumea. Pentru că istoria, oricum, nu le va mai consemna. Nu va mai avea când. „Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape.”(1 Petru, 4:7). Adică începutul veșniciei.

  Eroii Revoluției din 1989 scandau în fața gloanțelor: „Vom muri și vom fi liberi!” Ce ar putea spune crștinii în fața acestor atacuri? „Vom muri și vom… trăi! Veșnic!”

  Doamne, dă-ne putere să luptăm până la sfârșit!

Simion Felix Marțian

Neunkirchen, 3 decembrie 2020

Călătoriți, dar cu… cod de bare!

  Summitul G20 din acest an s-a desfășurat zilele trecute (21-22 noiembrie) în Arabia Saudită. Doar că a fost, așa cum era de așteptat, în format virtual. Și pentru că s-a recurs la această modalitate din cauza pandemiei, tot COVID– 19 a fost și subiectul principal discutat. Așadar, s-a vorbit despre cooperări multilaterale, sprijin acordat țărilor vulnerabile, căutarea de măsuri, etc.

  Surpriza a produs-o președintele Chinei, Xi Jinping, care a propus reluarea călătoriilor transfrontaliere și a schimburilor economice. Dar, pentru ca aceste călătorii să se facă în siguranță, să se recurgă la codurile QR.

  Acestea sunt coduri de bare care ar putea fi aplicate la oameni, conținând informații multiple privind starea sănătății, cu istoricul și evoluția ei. Putând fi ușor de citit cu orice smartfon, aceste coduri de tip semafor ar da „undă verde”sau… „stop” pasagerului.

  Codurile QR sunt deja folosite în China, iar președintele chinez le-a propus pentru toată lumea ca o măsură de oprire a răspândirii virusului. Ar părea ideal, dar propunerea a fost primită cu scepticism, atât din partea specialiștilor, cât și a unor oameni politici. Directorul executiv al Human Rights Watch, Kenneth Roth, și-a arătat așa neîncrederea: „Un astfel de pas ar putea deveni cu ușurință un cal troian pentru o monitorizare politică mai largă.”

 Și pentru că s-a vorbit despre calul troian, să ne amintim că a fost șiretlicul prin care grecii au cucerit Troia. Impactul poate fi urmărit în istorie, dar ceea ce ne-a rămas până azi este proverbul: „Teme-te de greci chiar și când îți aduc daruri.”

  Neîncrederea specialiștilor în China este firească, având în vedere politica pe care o duce privitoare la democrație și drepturile omului. Dar pentru că, mai devreme sau mai târziu, tot se va ajunge la un sistem de monitorizare globală, în cine am putea avea NOI încredere? Nu specialiștii, nu politicienii, ci noi, oamenii de rând.

  Este dureros să vezi cu câtă naivitate privesc unii spre promisiunile stângii marxiste: o lume a dreptății, a egalității, fără frontiere și, deci, fără războaie. Ei bine, conflictele au apărut de la fratricidul lui Cain și nu se vor termina decât la domnia lui Cristos.

  Și acești naivi gata să înghită povești socialiste, se îndoiesc de profețiile biblice. Consideră Apocalipsa o fantezie. Și SEMNUL FIAREI este atât de aproape! Doamne, ai milă de noi!

Simion Felix Marțian

Neunkirchen, 26 noiembrie 2020

Vă deranjează crucea, tovarăși?

Faptul că în China se îndepărtează crucile de pe biserici este cunoscut și nu mai miră pe nimeni. Se pare că „tovarășii” fac alergie la cruce. Frații lor, marxiștii europeni, sunt oarecum mai… subtili. Acționează, pentru început, în plan…  grafic. Se întâmplă și în TIMIȘOARA!

  A fost un precedent în 2017. Atunci pe afișele care invitau la conferința Upgrade My City era înfățișată Catedrala, simbolul orașului, fără… cruce. Organizatorii de atunci și-au cerut scuze, motivând că a fost o eroare de IT.

 Acum nu-și mai cere nimeni scuze, fiind vorba de… viziune artistică. Despre ce este vorba? În cadrul unui proiect al Asociației Timișoara Capitală Culturală a Europei, zidurile unor cămine din Complexul Studențesc au fost împodobite cu picturi murale. O astfel de pictură gigant înfățișează Catedrala fără cruci.

  Așa a înțeles artistul să înfățișeze momentul istoric al Revoluției, având în imagine Catedrala și în fața ei o mulțime de oameni. Doar că el NU folosește simboluri religioase.

  Greșit, tinere artist! Oamenii aceia erau acolo tocmai pentru că era o Catedrală, cu simbolurile aferente. Altfel mergeau la stadion. Dar au făcut ceea ce până atunci li s-a interzis: au îngenuncheat și au rostit într-un glas Tatăl nostru. Aceasta este istoria, iar dacă arta o deformează, nu mai este artă. Este ideologie. Și este tocmai ideologia împotriva căreia eroii Timișoarei au luptat. Și ai țării întregi.

  Este cert că pentru a-și dovedi vitalitatea și a-și împlini scopul, creștinismul are nevoie de mai mult decât de simboluri. Fie ele și cruci. Este nevoie de o trezire și o împlinire a mandatului pentru Evanghelia mântuitoare a lui Hristos. Dar nu putem trece cu vederea aceste atacuri împotriva credinței creștine.

  Eroii Revoluției au luptat împotriva opresiunii și au obținut libertatea dorită. O libertate pe care vrea să o demoleze noua revoluție. Cea marxistă. Și în care s-au înrolat- iată!- și artiștii. Sau „artiștii”. Aveți pensule setate împotriva crucii? Ei bine, pictați gara! Sau altceva. Dar lăsați crucile la locul lor.

  Știm că nu va fi ușor pentru cei ce vor să-și păstreze credința. Să o trăiască. Dar este dureros că trebuie să asistăm la așa ceva. Să vedem murind o democrație care, la noi, nici nu a apucat să se maturizeze.

Doamne, binecuvântează România!

Simion Felix Marțian

Neunkirchen, 20 noiembrie 2020

Felicitări, domnule premier Orban!

 Nu, nu este vorba de Ludovic. M-aș bucura să am pentru ce să-l felicit și pe premierul nostru, dar nu prea găsesc motive. Este vorba despre Viktor Orban, premierul Ungariei.

 În cursul acestei săptămâni, Guvernul Ungariei a propus un amendament constituțional care este total împotriva curentului… european. Amendamentul urmărește impunerea unei viziuni creștine în creșterea și educarea copiilor.

  Potrivit proiectului, amendamentul ar trebui să garanteze copiilor o „creştere bazată pe valori ce decurg din cultura creştină a Ungariei”. Alte spicuiri din proiect: „Baza relaţiilor de familie este căsătoria” și „Mama este o femeie, tatăl este un bărbat”. Și se mai menționează că Ungaria „protejează dreptul copiilor la identitatea de gen cu care s-au născut.”

  Nu știu cât este convingere și cât este interes electoral în poziția premierului. Cum nu știu nici cât de creștin este domnul Orban. Dar nu despre asta vorbim aici, ci despre atitudine. Se dovedește că o națiune poate să-și păstreze identitatea. Și demnitatea. Că poate să-și păstreze valorile, apărându-le în fața tăvălugului uniformizant al marxismului. Care mai e și extrem de toxic. Că un stat poate să EXISTE și după integrare.

  M-am oprit asupra acestui subiect când am citit că raportorii ONU iar ne-au pus la colț. Asta după ce au șters cu noi pe jos, pentru că nu respectăm agenda de sexualizare a copiilor. S-ar fi așteptat, poate, să fim extaziați că ni se oferă ocazia să introducem în școli „teoria genului”. Teorie care, așa cum mărturisește fondatorul ei, Cristopher Dummit, făcându-și mea culpa, nu este decât o invenție  ideologică. Și de care se ține tovarășul Iohannis.

 Așadar, „teoria genului” nu are nimic științific, este strict ideologie marxistă și urmărește demolarea familiei. La noi, introducerea ei în învățământ încă se discută. Ce atitudine vor avea politicienii? Adică cei care ne cheamă la vot. Noi mai avem de apărat valori moștenite, sau nu mai existăm ca stat? Apărarea nației care votează și a valorilor ei nu se face cu plecăciuni pe la Bruxelles. Și cu căciula în mână.

 Ungaria s-a dovedit, la propriu, mai catolică decât Papa. A cărui atitudine privitoare la subiect o cunoaștem. Îl felicit pe domnul Viktor Orban, dorindu-mi să pot face asta și pentru Ludovic Orban. Pentru o atitudine similară față de interesele ȚĂRII.

Țară pentru binecuvântarea căreia ne rugăm.

Simion Felix Marțian