Zbor de toamnă

Se cern tristeți tivite-n cenușiu

Din cerul toamnei care-adânc ne doare,

Brăzdat în lung de păsări călătoare,

Și-un vânt ne suflă-n suflet a pustiu.

 

 Ducând pe aripi vara care-a fost,

Ne iau și diadema bucuriei,

Lăsându-ne iar pradă nostalgiei

Pe scena cu decor tot mai anost.

 

 Ne-apasă dureros plecarea lor,

Dar toamna noastră lor le e străină

Și zboară spre căldură și lumină,

Spre-un astru-al zilei mai strălucitor.

 

 Rămași într-un amurg violaceu,

Lipsiți de-a cântecelor armonie,

Putem să medităm la veșnicie

Și-o rugă să-nălțăm spre Dumnezeu:

 

E-aproape, Doamne,-al vremii act final,

Pornește Tu în noi deșteptătorul,

Să nu ratăm în toamna lumii zborul,

Știind că Tu ne-aștepți la terminal.

 

 Simion Felix Marțian

Neunkirchen, 8 septembrie 2020

Un gând despre &8222;Zbor de toamnă&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s