Democrație „made în China”

DSC_0937

Istoria recentă a Hong Kong-ului este uimitoare. Aflat în administrare britanică, a urcat vertiginos în top, ocupând poziții fruntașe la traficul aerian, cel maritim, schimburi comerciale. Orașul cu 7 milioane de locuitori, centru financiar internațional, mai este în top 10 la modernitate și pe locul 2 (după New York) la numărul de miliardari.

Transferul de suveranitate către China, în anul 1997, în urma expirării concesiunii britanice, părea greu de realizat. Se întâlneau două sisteme incompatibile: comunismul chinez, îngust și rigid, cu democrația de tip occidental. Soluția a fost una de compromis: o țară, două sisteme. Li se garantau astfel locuitorilor din Hong Kong aceleași libertăți de până atunci, pentru următorii 50 de ani.

China consideră însă că orașul cosmopolit, cu relațiile și deschiderea sa spre Occident, constituie o breșă în sistemul său de securitate. De aceea a lansat încă de anul trecut un proiect de lege în acest sens, urmând ca, pentru securitatea întregii țări, să fie aplicată și în fosta colonie britanică.

Proiectul a fost întâmpinat cu manifestații de protest de mare amploare. China continentală nu este împresionată, și în această săptămână, Congresul Național al Poporului a adoptat controversata lege. Altfel spus, se va institui un control riguros în toate activitățile din Hong Kong. Adică, adio democrație!

Vor urma îngrădiri ale libertăților democratice, dar și represalii împotriva opozanților. Cum ar fi manifestanții de anul trecut. Ce se va întâmpla cu creștinii din Hong Kong în noile condiții? Ei bine, vor fi tratați ca cei din partea continentală a Chinei.

În China este o Biserică oficială, autorizată de stat și strict controlată, dar este și una subterană, care se sustrage monitorizării comuniste. Și mai există persecuție. Aceasta îi așteaptă pe creștinii din Hong Kong. Și au mai participat și la protestele de anul trecut. Ba chiar au făcut din cântecul lor „Cânt aleluia lui Isus” imnul neoficial al mișcării de protest.

Aceasta este „democrația” chinezească, și va fi greu de digerat pentru locuitorii din HK. Când vorbim despre libertatea de credință, însă, pare-se că și democrația occidentală ațipește. Căci lanțul se strânge. Da, e un semn.
Domnul să ne dea putere în apărarea credinței. Și să ne rugăm pentru credincioșii din Hong Kong.

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 28 mai 2020

Sonetul Stâncii

val

Se-aprinde văpaia în noaptea de smoală
Când fulgerul mușcă din beznă cu sete,
Iar marea, mugind într-un cor de trompete,
Azvârle cu valuri, mușcând din zăbală.

Vuiește adâncul din hăuri secrete
Cu spaime ce fac încleștarea brutală,
Și-n miezul furtunii ce naște-ndoială
Rămâne doar Stânca cu forme concrete.

Când zorii tivesc orizontu-n rubine,
Deși vijelia mai dăinuie încă,
Smulgându-mă fricii ce stăruie-n mine,

Din suflet înalț rugăciunea adâncă:
Vreau, Doamne, să stau zi de zi lângă Tine,
Simțind siguranța trăirii pe Stâncă!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 22 mai 2020

Diplomație, politică și vindecare divină

Prut( )

Era căpetenia oștirii împăratului, Comandant Suprem, vasăzică. Și pentru că s-a dovedit viteaz și iscusit, a câștigat războaie pentru țara sa, Siria, fiind astfel în grațiile împăratului. Numele său era Naaman.(2 Regi, cap 5)

Poate că împlinirea în carieră l-ar fi făcut fericit, dacă nu era cumplita boală care-l măcina. Lepra. O boală fără leac. Sau cel puțin așa credea. Dar viața sa a luat un alt curs când a aflat de posibilitatea vindecării.

Printre sclavele din casa lui era și o fetiță adusă cu prinșii de război din Israel. De la ea a aflat că în Samaria era un proroc care l-ar putea videca. O veste bună, dar… cum să ajungă acolo? Pe cale diplomatică. A apelat la împăratul său, care l-a trimis în Samaria, trimițându-i și o scrisoare împăratului Israelului. Diplomatic, de la împărat la împărat.

Împăratul a primit scrisoarea și, șocat, a considerat-o o provocare, spunând: „Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor și să înviez, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui?”(2 Regi, 5:7) În disperarea lui și-a amintit de Dumnezeu, dar nu I-a cerut ajutorul. Pentru că-i era necredincios.

Un lider politic trebuie să aibă oameni de valoare în toate departamentele, pentru ca lucrurile să meargă bine. Și trebuie acordată atenția cuvenită „sectorului” spiritual, pentru a cunoaște, prin oameni dedicați, voia lui Dumnezeu.

Acest împărat se afla în fața unei probleme care nu avea soluție decât la Dumnezeu. Dar nu avea un astfel de departament. Cu toate că în Samaria era Elisei, prorocul. Însă pentru că Dumnezeu voia să-Și facă cunoscută atotputernicia și sirienilor, lucrurile au intrat pe făgașul cel bun când a intervenit Elisei.

Prorocul i-a trimis vorbă împăratului: „Lasă-l să vină la mine și va ști că este un proroc în Israel.”(vers 8) Și a știut în așa măsură, încât a insistat să ducă pe catâri pământ din Israel în Siria, pentru a nu mai aduce jertfe altor dumnezei.

De obicei oamenii uită de Dumnezeu când sunt prea încrezători în forțele proprii. Dar în cazul României și al pandemiei prin care trece, e surprinzător, pentru că sistemul medical este șubred și totuși nu se apelează la Dumnezeu.

Liderii noștri n-au îndemnat poporul la rugăciune, ba dimpotrivă, au insistat pe închiderea bisericilor. Domnul să aibă milă de ei. Istoria citată, însă, ne arată că inițiativa a aparținut omului lui Dumnezeu. Lui Elisei. Așadar, indiferent de atitudinea „împăratului”, Biserica este chemată să se roage. Și Dumnezeu va lucra.

Pentru că El nu vindecă prin diplomație, ci prin credincioșii Săi.

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 19 mai 2020

Pietre vii

DSC_4136b

„Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.”(Efeseni 2:22)

Găsim în Cronici vremea glorioasă
Dintr-un trecut ce-l evocăm mereu,
Când Domnului I s-a zidit o casă
Strălucitoare şi maiestuoasă,
O casă Numelui lui Dumnezeu.

Se construia cu-atâta armonie
Că pietrele se-aliniau cuminţi
În strai de cedru şi de veşnicie
Şi-n lemn, sculptaţi cu multă măiestrie,
Prindeau, parcă, viaţă colocinţi.

S-au înrolat, să întregească lotul,
Şi lemnul de măslin şi chiparos
Şi-apoi s-a-nveşmântat în aur totul,
Iar când în Templu s-a adus chivotul
S-a coborât şi slava-ntr-un nor gros.

Când jertfa s-a adus ca închinare,
Ca drum înspre etern din efemer,
Pământul căuta spre înălţare
Iar cerul îi venea-n întâmpinare
Căci focul pe altar venea din cer.
***
Dar a venit şi crucea dintre ere
Cu-ai mântuirii, ai speranţei zori
Când Mielul profeţit, dus la tăiere,
A fost jertfit, o jertfă care cere
În duh şi-n adevăr închinători.

Cu Mielul sfânt, cu Piatra lepădată
Suntem zidiţi şi noi, ca pietre vii
Într-o clădire bine închegată,
Un Templu sfânt, o Casă minunată
Pentru Părintele din veşnicii.

Aliniaţi la Piatra unghiulară,
Având în zid un rost, având un loc,
Să dăm lumină lumii de afară
Iar pentru jertfe, ca odinioară,
Să-I cerem Domnului din ceruri foc.

Simion Felix Marțian
Vulcan, 21 octombrie 2009

Celui ce va birui…

DSC_8490

(Apocalipsa:2-3)

În suflete cuprinse de eclipsă,
De întuneric dezamăgitor,
Există-o teamă de Apocalipsă
Şi de mesajul ei prevestitor.

Există-o groază care stăpâneşte
În suflete cuprinse de furtuni,
Care nu văd că-n Carte străluceşte
Lumina marilor promisiuni.

Lumina răsplătirilor divine
Transformă noaptea temerii în zi,
Când din Cuvânt promisiunea vine:
„Voi da (…) acelui ce va birui.”

Şi-stfel divina binecuvântare
Curge peste acel biruitor,
Ce va vedea a raiului splendoare,
Mâncând din pomul vieţii roditor.

Un nume nou, o taină nepătrunsă,
Pe-o piatră albă scris, el va primi,
Iar hrană îi va fi mana ascunsă
În Chivotul etern,din veşnicii.

El va primi toiag de cârmuire
Cum Fiul de la Tatăl a primit,
Şi un luceafăr plin de strălucire
I se va da fiindcă-a biruit.

În haine albe, el, biruitorul,
Cu nume-n Cartea Vieţii de neşters,
Va fi mărturisit la Ziditorul
De-al Fiului îndurător demers.

Un stâlp va fi în Templul din mărire,
Cu Numele lui Dumnezeu pe el,
Al Noului Ierusalim, sfânta zidire,
Şi-un Nume nou pentru Divinul Miel.

Cu Domnul pe un scaun de domnie
Va sta biruitorul la sfârşit,
Aşa cum lângă Tatăl din vecie
A stat şi Domnul căci a biruit.

Ce perspectivă neasemuită
Pentru acela ce va birui!
Ce binecuvântare nesfârşită!
Ce har măreţ pentru măreaţa zi!

De-aceea mă întreb şi nu e chip să
Îmi pot răspunde satisfăcător:
De unde teama de Apocalipsă
Când poţi, luptând, să fii biruitor?

Veniţi cu toţii, lupta esta mare
Dar cu Cristos mergând, vom izbândi
Şi vom primi în ceruri, cu onoare,
Răsplata…”celui ce va birui.”

Simion Felix Marțian
Vulcan, ianuarie 2008

Sonet floral

DSC_9300

Din văzduh lumina, ignorând busole,
În cascade curge la superlativ,
Şi pe-al ierbii verde, amplu portativ
De culoare umple gingaşe corole.

Înflorirea însăşi, act decorativ,
Curcubeie-adună împletind cupole,
Şi din stropi de soare pune-aureole
Peste tot ce-nseamnă viaţă-n…rogvaiv.

Mângâiem culoarea inspirând arome,
Însă floarea este doar un pas spre rod
Pe cărarea vieţii prinsă-n axiome;

Şi cum, Doamne, viaţa, în acelaşi mod,
Mă-nfloreşte-n zile calde, policrome,
Spre rodire fă-mă drum bătut şi pod!

Simion Felix Marţian
Vulcan, 19 mai 2018

Cu Evanghelia… „pe mute”

DSC_7012

Ca să definești stările „de urgență” și „de alertă” nu e tocmai ușor. Trebuie analizate punct cu punct hotărârile legiuitorilor rămase în picioare în urma dezbaterilor, comparate, disecate. Și apoi apreciat în ce măsură cea de-a doua aduce relaxarea mult dorită. Căci azi e ziua cea mare, ziua așteptată.

Ceea ce presa evită să sublinieze este că o mare parte a populației așteaptă, de la această relaxare a măsurilor de restricție, redeschiderea locașurilor de cult. Reluarea activității bisericilor, a programelor religioase. Iar măsurile impuse nu sunt tocmai îmbucurătoare.

Slujbele religioase se vor putea ține doar afară. În curtea bisericii. Oare s-a avut în vedere prognoza meteo? Sau faptul că multe biserici nu au nici măcar parcare, darămite… curte. Că se intră direct din stradă. Se pare că nu este considerată o activitate prioritară. Deși este VITALĂ!

Nu ne mai putem îndoi că cei ce vor să reducă Evanghelia la tăcere se folosesc din plin de situația creată. S-au bucurat oamenii de transmisiuni religioase live sau reluări on-line, dar se încearcă și oprirea acestora. Punere lor „pe mute”.

În această săptămână, pe 12 mai, Facebook a blocat pagina Prodocens Media în timpul unei emisiuni cu tema „Creștinii față în față cu politicile și ideologiile anticreștine”. Fără nicio explicație. Iată ce spune Cătălin Vasile, cel care administrează această platformă: „N-am crezut că se va ajunge la acest nivel când un live transmis din studioul Prodocens Media să fie oprit chiar în momentul desfășurării și mai ales să-mi fie tăiat accesul total la contul personal și la paginile pe care le administrez, totul fără nici un mesaj de avertisment sau o explicație.”

Dacă nici măcar nu se sinchisesc să dea explicații, cu siguranță în spatele lor sunt „greii” ideologiei neo-marxiste. Și Cătălin Vasile mai adăuga: „Probabil subiectele pe care le discutăm nu sunt tocmai pe placul unora dintre activiștii neo-marxiști care în mod temeinic ne raportează postările în fiecare zi.”

Va fi tot mai greu să trăiești credința și s-o mărturisești. Dar este cert că Biserica lui Cristos va rămâne vie, chiar dacă se vor închide clădiri, se va impune izolare și distanțare și, mai nou, vor fi „tăiate” microfoanele. Vor fi puse pe mute.

Isus a zis: „Dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.” (Luca, 19:41) El nu se lasă fără mărturie, iar cei ce umblă la sonor nu știu împotriva cui luptă.
Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă! (Psalmii, 118:25)

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 15 mai 2020

Viața după Covid

DSC_3163

Cum va fi viața după această pandemie? O întrebare tot mai frecventă, la care se caută bâjbâind răspunsuri. Se formulează ipoteze mai mult sau mai puțin realiste. Unele de-a dreptul fanteziste. Dar de ce se pune o astfel de întrebare? Doar nu este prima pandemie de pe planetă. Analizată statistic, nici măcar nu este „de top”, după numărul victimelor.

Poate că șocul izolării, al distanțării sociale a dus la naștere acestei întrebări. Pentru că omul modern, hiper-activ și ultra-mobil, s-a văzut deodată înlănțuit de măsurile restrictive impuse. Și dacă până nu demult vedeam accesul la informație ca o binecuvântare, s-a dovedit că nu e tocmai așa.

Omul, în izolarea lui, este pus în situația aproape imposibilă de a căuta adevărul în hățișul de… fake news. De știri otrăvite. Spre deliciul cui? Aceste știri au dus și la supradimensionarea dramei. Și la măsuri nejustificate uneori.

Și iată cum Măria Sa Cetățeanul, văzându-și amenințat sandvișul cu democrație, își pune o altă întrebare legitimă: Oare ni se pregătește ceva?

Eliminăm teoriile privitoare la conspirații, ocultă mondială, etc. Dar este sigur că se va continua cu unele restricții. Cu pierderea unor drepturi. Cu îngrădiri parțiale ale libertății. Și toate „spre binele nostru”.

Asaltați de noianul de presupuneri, oamenii au nevoie de certitudini. De adevăr. De aceea este surprinzător faptul că se neglijează aspectul spiritual al fenomenului. Și nu se apelează la o sursă neviciată de fake news: Biblia!

Este la îndemâna oricui să cerceteze profețiile Cărții. Iar faptul că cele de până acum s-au împlinit, rămâne dovada că și celelalte se vor împlini. Iar despre aceste vremuri este scris. Poate că nu avem suficientă lumină asupra a tot ce citim, dar știind că este adevăr pur, putem cere lumină.

Apocalipsa se va împlini. Dar nu într-un film la Hollywood, ci pe întreg pământul. Și după scenariul scris de Dumnezeu. Viața va continua după Covid, dar și încercările. E de groază? Nu, nu e! Dumnezeu are un plan măreț cu toți cei ce-L iubesc. Iar apostolul Pavel spunea: „Căci eu consider că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care urmează să ne fie descoperită.” (Romani, 8: 18)

Iar eu le spun cititorilor mei: Să ne vedem în Cer!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 12 mai 2020

Tatăl meu

b

Când timpul încă nu zvâcnea-n secunde
Tiptil curgând prin boabe de nisip,
El a chemat „nimicul” să-i dea chip
Și-a dat coordonate la… „niciunde”.

A fost un început, și-a fost… „Să fie!”
Ca toate să apară prin Cuvânt,
Și nu doar admirabilul Pământ,
Ci stele în ciorchini de galaxie.

La toate le-a trasat căi siderale
Și toate voii Sale se supun,
Răsar prin voia-I sfântă când… apun,
Făcând dantele-n irizări astrale.

Pământului, care e casa noastră,
I-a dat un strai divin, desăvârșit,
În el „frumosul” fiind definit,
Și poartă-n spațiu toga lui albastră.

Creația întreagă-i o minune
Și-n toate Îl vedem Creator,
Căci El ne-a înzestrat strălucitor
Cu simțuri, sentimente, rațiune.

Scăpat de lanțuri, mi-am sfârșit robia
Când am privit, crezând, spre Dumnezeu,
Și-am înțeles că El e Tatăl meu
Și-mi dă ca moștenire… veșnicia!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 11 mai 2020

Sonetul dedicării

 

DSC_3091

Cu viața curs domol umbrit de maluri,
Dau sălciilor apă din belșug,
Oglindă sunt pentru cerescul crug
Și port azur pe luciul fără valuri.

Când ard, sunt pâlpâire, nu sunt rug,
Iar vânt de sunt, chemat s-alerg pe dealuri,
Rămân doar adiere peste voaluri,
Iar dacă-s verb, abia de mă conjug.

Anost portret privești acum, Divine,
Căci Tu mă vrei curgând impetuos,
Și torță-nflăcărată pentru Tine.

Eu pot să fiu așa, neîndoios,
Dar toarnă, Doamne, Duhul Tău în mine
Să fiu, arzând, nebun pentru Cristos!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 8 mai 2020