Bodnariu, numele unei drame

DSCF4795aSunt creștin. Dacă ar fi fost la modă, aș fi spus-o în șoaptă, să nu pară că mă laud. Dar nu mai e la modă. De mult. Ba dimpotrivă. Așa că pot să și strig, fără să fiu acuzat de lipsă de modestie.

Sunt și tată. Ambele perspective sunt canale prin care drama cu care se confruntă această familie mă afectează profund. Mă zguduie. Și dacă nu aș fi fost nici creștin, nici părinte, aș fi rămas, totuși, om. Cu rațiune și sentimente. Sentimente la care apelează chiar și cei care sfidează morala creștină.

Chiar mă ispitea un gând nebunesc: ce-aș fi făcut într-o situație similară? Am alungat cu lașitate gândul. Nu vreau să-mi evaluez nici măcar imaginar rezistența la astfel de tensiuni. Mi-e teamă să mă întreb cât ar fi rezistat zidul sentimentelor creștinești în fața durerii de fiară rănită căreia i s-au furat puii.

Sufăr alături de familia Bodnariu. Mă rog pentru ei. Dar pentru ca tulburarea mea să fie deplină, în căutarea mea de noutăți privitoare la situație, găsesc…comentariile. Nu cele de încurajare. Acelea sunt binevenite. Vorbesc de cele veninoase, și mă întreb de ce sentimente sunt animați domniile lor comentatorii.

O primă categorie este a celor care atacă apartenența religioasă a familiei Bodnariu: „Cine știe ce metode de educație au sectanții ăștia de s-au luat astfel de măsuri împotriva lor. De la pocăiți te poți aștepta la orice.” Este momentul cel mai nepotrivit să aduci în discuție confesiunea eroilor dramei. Dar comentatorul din această categorie este un amestec grosolan de răutate și ignoranță. Nu știe nimic despre secte și sectanți, dar simte că nu sunt din barca lui și trebuie împinși la fund. Dureros.

O a doua categorie este a celor din baroul avocaților diavolului. Care găsesc drept bun ceea ce fac „barnevernetiștii” și ai lor. Argumentul lor suprem: „Cum poți să condamni măsurile luate de autoritățile norvegiene, o țară atât de și atât de și etâcî.” Măi oameni buni, între nivelul de trai și cel de spiritualitate al unei națiuni nu-i nicio legătură. Așa cum nu-i nici la individ.

Și încă ceva. Din zorii istoriei și până astăzi omul nu a evoluat absolut deloc în sensul că ar fi devenit mai bun. Întrebați antropologul de serviciu. Faptul că se bucură de rezultatele progresului tehnico-științific nu l-a făcut mai bun. Este același om cu slăbiciunile lui.

Și dacă ești aici, în spațiul virtual, să purtăm un dialog, este pentru că părinții tăi, bunicii, străbunicii și stră, stră, stră…ai tăi au avut copii, pe care i-au crescut educându-i după metoda clasică. Adică cu dragoste. Care presupune și corecție din partea celui interesat de viitorul copiilor. Îți urăști cumva părinții din cauza asta? Sau bunicii?

Cum se face că metodele care au dat rezultate pe tot parcursul istoriei nu ne mai par bune. Noi suntem rezultatul acelor metode. Acum ne trebuie scheme și formule de educație.

Oameni buni, copiii se cresc cu dragoste nu cu algoritmi. Și dragostea o oferă părinții. Cu formule și algoritmi se crează roboți de tip Barnevernet. Cu gândire pe cartelă. Aceasta-i adevărata îndoctrinare, nu cea religioasă. Cea religioasă este educație și îndeamnă la dragoste. Pentru că „Dumnezeu este dragoste”(1Ioan 4:8).

Nu știu ce-o fi fost putred în Danemarca lui Hamlet, dar mirosul de putreziciune care vine azi dinspre Norvegia anunță vremuri îngrozitoare.

Doamne, ai milă de familia Bodnariu. Doamne ai milă de noi toți și de copiii noștri.

Simion Felix Marțian
Vulcan, 9 ianuarie 2016

13 gânduri despre &8222;Bodnariu, numele unei drame&8221;

  1. remus termen 10 ianuarie 2016 / 8:57

    Felicitari!
    Apreciez aceasta abordare si o sustin cu toata fiinta mea.
    Numai Dumnezeu poate sa dea o asa forma de expunere in care se simte pasiunea, empatia dar nu patima.
    Remus Termen

    Apreciat de 2 persoane

  2. Stefania 10 ianuarie 2016 / 12:25

    Se pare ca am fost abuzati cu totii… de cel putin 6000 de ani incoace si n-am stiut… Iata ca acum se face lumina! Sigur, nu putem fi de acord cu batai, cu abuzuri asupra copiilor, dar sa spui o ‘palma la fundulet’ e abuz asupra copilului, in cazul Bodariu, cand niciuna dintre fotografii nu ne arata copii tristi sau speriati de parintii lor… e cale lunga, zic eu.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Fodorean 11 ianuarie 2016 / 7:53

    Uitati aici ce tactici foloseste Child Protective Services, cu precadere in tarile scandinave, dar mai ales Barnevernet:

    Apreciat de 2 persoane

  4. l.e. 11 ianuarie 2016 / 15:07

    Nu am liniste nici eu nici prietenele mele din aceasta cauza;
    trauma, drama, suferinta sunt incomnsurabile.
    Erste mai mult decat infiorator;
    sunt peste 11 mii de familii care sufera din pricina acestui sistem inuman, dracesc,
    mostruos.Este un abuz care sfarceta inimioarele celor micuti si inima parintilor.
    Suntem coplesiti, plang zilnic de noiembrie;
    iarta i Doamne ca nu stiu ce fac cei care comenteaza aiurea;
    dar, pe Barnevernet da le TU ce stii ca trebuie,daca nu se pocaiesc si nu fac tot ce trebuie,
    pentru ca sa se refaca familiile.
    Nu mai avem liniste pana nu se reunsec copilasii si parintii.
    Nu inteleg de ce Dumnezeu ii lasa pe aceia atata vreme sa faca ca si Hitler.

    Apreciat de 2 persoane

  5. Pop Ilie 12 ianuarie 2016 / 10:12

    Scumpe frate Felix, în toată această încercare care a venit asupra noastă, cred că Dumnezeu, care ne încearcă credința, precum și modul cum primim noi suferința semeninor noștri. În viața mea, am trăit și văzut multe împotriviri spre cei ce Îl iubesc pe Dumnezeu, nu a fost numai o metodă, ci felurite, înclusiv, a le lua viața. Sunt încedințat că atitudinea a celor care cred în eliberarea copiilor este mare, și nu ține cont din ce orientare creștină fac parte. Dumnezeul nostru este dragoste, și El nu va lăsa mult această apăsare asupra familiei Ruth & Marius Bodnariu!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu